Depresia la copii. Calculatorul, locul unde se ascund cei care se simt abandonați. Ce trebuie să facă părinții?

Interesul sporit pentru identificarea cazurilor de depresie la copii și adolescenți s-a explicat, inițial,  prin faptul că  există prejudecată că, la intervalele mici de vârstă, depresia este rară, din cauza faptului că nivelul de maturizare a individului nu permite acel tip de internalizare necesar elaborării fenomenologiei depresive.

Acum  se știe că  până și copiii mici pot avea forme grave de depresie, care necesită tratament pentru vindecare.  Astfel, s-au identificat 2 grupe cu risc pentru dezvoltarea depresiei copilului:

1. părinți rejectivi
2. părinți hiperprotectivi

În aceste familii,  nevoile afective ale copilului nu sunt satisfăcute, fapt mascat  printr-un control excesiv, cu o protecție nejustificată și un alt set de cauze, frecvențe, legate de comportamentul părinților, care declanșează depresia la copii și anume:

–      pedepse aplicate nemotivat,  exagerat, privarea de daruri, lucruri necesare, severitate, duritate, furie din partea părintelui, pedepse sau comentarii de față cu alții, lipsă de consolare, neîncredere în copil, amestecul excesiv în deciziile și autonomia copilului, sugerarea culpabilității prin gesturi, cuvinte jignitoare ca mijloc de pedeapsă.

–      decesul unui membru din familie, violența în familie, abuzul sexual sau  fizic asupra copilului sau existența unor cazuri de depresie la membrii familiei.

   Vârsta copilului și formele de manifestare a depresiei

Această boală  poate apărea încă  de la sugar (sindrom de deprivare emoțională), care se manifestă prin letargie, scădere ponderală, iritabilitate, tulburare de creștere. Aspectul sugarului poate imita o boală organică.

La 2- 4 ani, limbajul copilului nu este foarte bine dezvoltat și, deci, incomplet ca mijloc de comunicare eficientă. Depresia se manifestă prin agresivitate, comportament hiperkinetic și protestatar.

La 5- 8 ani, copilul somatizează cu o pliadă de acuze fizice multiple, psihogene, cu predominanță a durerilor abdominale, care maschează,  în special, un sentiment de insecuritate și o nevoie intensă  de afectivitate protectivă.

Depresia la 9- 12 ani se manifestă predominant prin izolare, apatie, comunicare redusă, scăderea interesului pentru activitățile anterior plăcute, diminuarea randamentului școlar.

Adolescentul prezintă o simptomatologie asemenea adultului, adică oboseală, iritabilitate , tensiune, tulburări somatice și dispoziție tristă, alături de negativitate, manifestată prin stimă de sine scăzută, autoreproșuri, autocritică, interpretări negative ale experiențelor .

S-a observat că  pacienții depresivi pot fi, în mod special, înclinați să facă o interpretare negativă atunci când ar părea mai adecvată una pozitivă; nu numai că ei amplifică experiențele lor neplăcute, dar etichetează ca negative experiențe personale, pe care alții le-ar fi considerat pozitive („dependența de fericire”).

Mulți adolescenți preferă să folosească computerul  atunci când se simț abandonați de familie sau când stau mult timp singuri acasă.

PEELE(1991 )  explică mecanismul psihologic al utilizării calculatorului:

„Íți dă sentimentul și senzația de satisfacție, pe care nu ești capabil să le obții în alt mod. Poate înlătura sentimentul de nesiguranță și disconfort  prin puterea de distragere a atenției și crearea unei senzații temporare de securitate, calm, putere de control a situației, intimidare, până la euforie, exaltare.

Adolescenții au adesea o stimă de sine scăzută și sentimente de devalorizare.

FENOMENUL BULLYING

Stigmatizarea întregii personalități

 Vârstă: 6 -19 ani

În general, copiii sunt foarte sensibili la imaginea corpului, gândurile negative se pot transforma în autoaprecieri negative, pe baza unor trăsături fizice considerate urâte sau neatractive și a tipului fizic

(adolescenții se consideră uneori supraponderali).

Gândirea negativă poate genera o stimă de sine scăzută, rezultate slabe școlare, izolare socială sau un comportament riscant, delicvență juvenilă, manifestări sexuale exagerate sau abuz de substanțe sau diferite droguri(ușoare sau de mare risc).

 Comunicarea eficientă, modalitatea de prevenție a depresiei

Tipul de tratament  de care are nevoie copilul depinde de primul episod de depresie, de gradul de severitate și de cauza depresiei.

Tratamentul depresiei la copii și adolescenți constă,  în general,  în consiliere psihologică, educația membrilor familiei și, în funcție de gravitate,  tratament medicamentos.  Foarte importante sunt terapiile comportamentale,  care se axează pe modificarea anumitor idei și a modului de comportament, terapia de rezolvare a problemelor ajută la găsirea unor soluții practice, terapia prin joc, pentru copiii foarte mici, toate acestea stimulând o comunicare mai eficientă,  pentru că  nevoile sale reale să iasă la suprafața.

Cu cât  se instituie mai repede o schemă de tratament,  contra depresiei la copii, aceștia vor putea deveni adulți echilibrați.

 TRIADA COGNITIVĂ:

–      Gânduri pervazive

–      De deznădejde

–      De neajutorare și lipsă de apreciere.

   Prevalența și comorbiditatea

Aproximativ 5% dintre toți copii și adolescenți suferă,  la un moment dat,  de depresie.

În adolescență,  depresia este de 2 ori mai frecventă  la fete decât la băieți.  Depresia  la această etapă de vârstă este asociată,  în special,  cu tulburările anxioase, dar și cu alte afecțiuni.

„Depresia copiilor, o abordare în perspectiva sănătății mintale” este tema prezentată de psihologul clinician Cristina Munteanu la Conferința Europeană de Psihiatrie și Sănătate Mintală „Galatia 2018”.