Când medicii devin pacienți. Lecțiile care le-au schimbat perspectiva asupra mișcării

De la accidentări și recuperare până la menopauză sau lupta cu kilogramele în plus, experiențele personale i-au făcut pe mai mulți specialiști să privească altfel activitatea fizică și să ofere recomandări mai adaptate nevoilor pacienților.

Activitatea fizică este descrisă frecvent de specialiști drept unul dintre cele mai eficiente „medicamente” pentru prevenirea și tratarea numeroaselor afecțiuni cronice. Totuși, pentru mai mulți medici din specialități diferite, adevărata valoare a mișcării a devenit evidentă abia după propriile experiențe de viață.

Fie că a fost vorba despre o accidentare, o perioadă dificilă precum perimenopauza sau redescoperirea exercițiilor fizice la maturitate, aceste experiențe le-au schimbat nu doar stilul de viață, ci și modul în care discută astăzi cu pacienții despre beneficiile mișcării.

Activitatea fizică nu înseamnă doar mai mulți pași

Dr. Sarita Khemani, profesor asociat la Stanford University, obișnuia să le recomande pacienților sfaturi generale: să meargă mai mult pe jos, să urce scările și să fie mai activi.

Totul s-a schimbat după ce, în jurul vârstei de 40-50 de ani, a început să practice antrenamente de forță și să își urmărească evoluția, potrivit medscape.com.

Creșterea rapidă a forței musculare i-a demonstrat că există o diferență importantă între simpla activitate fizică și un program de exerciții bine structurat.

De atunci, recomandările sale au devenit mult mai specifice, incluzând tipul exercițiilor, frecvența, intensitatea și obiectivele urmărite, ceea ce îi ajută pe pacienți să înțeleagă mai bine ce au de făcut.

O pacientă i-a schimbat perspectiva asupra perimenopauzei

Pentru Dana R. Gossett, director al Centrului pentru Medicină Sexuală și Menopauză din cadrul Northwestern Medicine, schimbarea a venit în timpul unei emisiuni radio.

Medicul trecea prin creșterea în greutate asociată perimenopauzei și considera această schimbare aproape inevitabilă.

O ascultătoare a povestit însă că reușise să își recapete greutatea prin alimentație echilibrată și activitate fizică regulată, explicând că astfel și-a recăpătat controlul asupra propriului corp.

Experiența a determinat-o pe Gossett să își reia programul de exerciții, incluzând alergarea pe bandă de câteva ori pe săptămână și antrenamente cu greutăți de două ori pe săptămână.

Ulterior, a slăbit aproximativ 20 de kilograme și spune că această experiență a schimbat modul în care discută cu pacientele despre schimbările din perioada perimenopauzei, insistând asupra faptului că acestea pot fi gestionate.

Descoperirea beneficiilor mișcării la maturitate

Dr. Eric Ascher, medic de familie la Northwell Health, își amintește că în liceu era printre ultimii elevi care terminau proba de alergare. Abia după rezidențiat, în 2018, a început să practice constant activitate fizică, participând la antrenamente de ciclism indoor, fitness și alergare.

În timp, a ajuns să alerge o milă în puțin peste șase minute, și-a îmbunătățit forța și a participat la competiții sportive.

Experiența personală l-a făcut să vorbească diferit despre exercițiile fizice.

Astăzi, pe lângă beneficiile bine cunoscute asupra tensiunii arteriale, glicemiei și colesterolului, le explică pacienților că mișcarea contribuie și la claritatea mentală, încrederea în sine și sentimentul de control asupra propriei vieți.

Accidentarea care a evidențiat impactul psihologic al lipsei de mișcare

Pentru Tiana S. Woolridge, medic specialist în medicină sportivă pediatrică la Hospital for Special Surgery, momentul decisiv a fost ruptura tendonului lui Ahile suferită în primul meci al ultimului sezon universitar.

În doar câteva clipe a trecut de la cea mai bună formă fizică la imposibilitatea de a sprijini piciorul timp de două luni.

Experiența i-a arătat cât de puternic poate fi impactul psihologic al pierderii capacității de a face sport.

Astăzi, atunci când tratează sportivi sau persoane active, include în planul de recuperare și recomandări pentru sănătatea mintală, precum meditația, exercițiile de recunoștință, psihoterapia sau activități fizice alternative, cum este ciclismul, atunci când alergarea nu este posibilă.

O accidentare a schimbat și practica unui medic ortoped

Dr. Gregory Waryasz, ortoped la Mass General Hospital și specialist în medicină sportivă, a suferit o ruptură a tendonului distal al bicepsului.

În timpul recuperării a testat două metode pe care le recomandă acum frecvent pacienților.

Prima este terapia Blood Flow Restriction (BFR), care utilizează o manșetă specială pentru limitarea parțială a fluxului venos în timpul exercițiilor și poate stimula dezvoltarea masei musculare.

A doua este terapia prin vibrații locale, folosită pentru activarea musculaturii și reducerea durerii.

Potrivit medicului, experiența personală i-a oferit o înțelegere mai profundă asupra beneficiilor acestor metode în recuperarea după leziuni.

Povestea unui pacient care a inspirat o comunitate întreagă

Nu doar experiențele personale schimbă perspectiva medicilor. Michael J. Joyner, fiziolog și cercetător, povestește despre un pacient de 40-50 de ani care a slăbit aproximativ 180 de kilograme prin activitate fizică și alimentație sănătoasă. Transformarea acestuia a motivat și alți membri ai familiei să adopte un stil de viață activ.

La un moment dat, pacientul i-a trimis o fotografie realizată pe vârful unui munte pe care îl urcase împreună cu soția. Pentru Joyner, această imagine a devenit simbolul ideii că fiecare persoană trebuie să se concentreze asupra lucrurilor pe care le poate face, nu asupra limitărilor.

Restricțiile din timpul sarcinii au schimbat perspectiva unei ortoped

Pentru Abigail L. Campbell, ortoped la NYU Langone Health, perioada unei sarcini cu risc crescut a însemnat restricții importante privind activitatea fizică. Imposibilitatea de a face exerciții, teama pentru sănătatea copilului și recuperarea dificilă după naștere au făcut-o să înțeleagă mai bine provocările prin care trec pacienții obligați să întrerupă sportul pentru perioade lungi.

Ulterior, pierderea tatălui său, un om care își păstra echilibrul emoțional prin plimbările zilnice, i-a întărit convingerea că mișcarea nu înseamnă doar sănătate fizică, ci și sprijin emoțional.

Astăzi, experiențele personale o ajută să își consilieze pacienții cu mai multă empatie și să îi încurajeze să revină treptat la activitatea fizică, fără a-și pierde încrederea.