Oamenii care ascultă muzică împreună declară adesea că simt o legătură puternică între ei ca urmare a experienței lor colective.

Un nou studiu publicat joi în revista Scientific Reports constată acum că răspunsurile fizice – inclusiv ritmul cardiac, respirația și conductivitatea electrică a pielii – se sincronizează între membrii publicului la concertele de muzică clasică.

Indivizii care au obținut o notă mai mare pentru trăsături de personalitate, cum ar fi deschiderea, au fost mai predispuși la sincronizare, în timp ce cei cu dispoziții nevrotice au fost mai puțin predispuși la aliniere.

„Atunci când vorbim despre lucruri foarte abstracte, cum ar fi experiențele estetice, modul în care răspunzi la artă și la muzică, corpul este întotdeauna implicat acolo”, a declarat pentru AFP Wolfgang Tschacher, psiholog la Universitatea din Berna, care a condus cercetarea în cadrul proiectului Experimental Concert Research.

Această teorie este cunoscută sub numele de „cunoaștere întrupată” – ideea că mintea nu este doar conectată la corp, ci și că trupul influențează mintea – care, deși poate fi considerată intuitivă pentru profani, a fost controversată în cercurile științifice.

Pentru a investiga, Tschacher și colegii săi au observat 132 de membri ai publicului de-a lungul a trei concerte clasice.

La toate trei s-au cântat aceleași piese de cvintet de coarde: „Op. 104 în do minor” de Ludwig van Beethoven, „Op. 111 în sol major” de Johannes Brahms și „Epitafuri” de compozitorul contemporan Brett Dean.

Autorii au folosit camere de luat vederi și senzori portabili pentru a-i monitoriza pe participanți, care au completat chestionare despre personalitatea lor înainte de concert, dacă le-a plăcut interpretarea și care a fost starea lor de spirit după aceea.

Inimile oamenilor băteau mai repede sau mai încet în timpul acelorași pasaje muzicale

În general, au constatat o sincronizare semnificativă din punct de vedere statistic în ceea ce privește mai multe măsuri – inimile oamenilor băteau mai repede sau mai încet în timpul acelorași pasaje muzicale, la fel ca și nivelurile lor de „conductanță cutanată”.

Conductanța pielii este strâns legată de răspunsul organismului de fugă sau de luptă. Atunci când este ridicată, indică o stare de excitare și poate fi legată de pielea de găină; când este scăzută, ne aflăm într-o stare de relaxare.

Camerele de luat vederi au surprins chiar și alinierea mișcărilor corpului, ceea ce, scriu autorii, „pare demn de remarcat, deoarece publicul tuturor concertelor era așezat în lumină slabă” și împrăștiat din cauza pandemiei.

Cu toate acestea, deși ritmurile de respirație ale oamenilor s-au aliniat, aceștia nu au inspirat și expirat de fapt la unison.

Puterea muzicii

Așa cum era de așteptat, persoanele ale căror tipuri de personalitate indicau „deschidere la experiențe noi” și „agreabilitate” erau mai dispuse să se sincronizeze cu ceilalți.

Cei care au avut un rating ridicat pentru neuroticism, „o persoană care tinde spre un comportament temător, care se ferește de lucruri, care este mai deprimată”, în cuvintele lui Tschacher, au fost mai puțin predispuși la sincronizare – dar la fel și extrovertiții, ceea ce ar putea părea contraintuitiv.

„Persoanele extravertite sunt foarte sociabile, tind să se amestece cu oamenii, vor să fie la putere și vor să aibă o anumită valoare de sine”, a spus el, adăugând că a observat acest rezultat și în cercetări anterioare. În timp ce extrovertiții sunt sociabili, ei se concentrează mai puțin asupra muzicii.

Pentru Tschacher, descoperirile reprezintă o dovadă în plus în favoarea teoriei „cunoașterii întrupate” și ajută, de asemenea, să explice de ce paradele publice sau marșurile militare ajută la construirea coeziunii între participanți.

Și se așteaptă ca efectele să fie „și mai puternice” în cazul altor genuri muzicale.

„Există motive suplimentare pentru care oamenii se vor sincroniza în concertele pop, oamenii se mișcă, dansează, iar acest lucru este sincronizat de muzică și asta ar da rezultate și mai clare”, a spus el.