Când va deveni prea cald pentru activitatea zilnică normală așa cum o știm, chiar și pentru adulții tineri și sănătoși

Valurile de căldură devin din ce în ce mai puternice pe măsură ce se schimbă clima – durează mai mult, devin mai frecvente și devin pur și simplu mai fierbinți. O întrebare pe care și-o pun o mulțime de oameni este: „Când va deveni prea cald pentru activitatea zilnică normală așa cum o știm, chiar și pentru adulții tineri și sănătoși?”.

Răspunsul merge dincolo de temperatura pe care o vedeți pe termometru. Este vorba, de asemenea, despre umiditate. Combinația dintre cele două poate deveni periculoasă mai repede decât credeau oamenii de știință până acum, spun specialiștii consultați de sciencealert.com.

Oamenii de știință și alți observatori s-au alarmat cu privire la frecvența tot mai mare a căldurii extreme asociate cu o umiditate ridicată, măsurată ca „temperatură a bulbului umed”.

În timpul valurilor de căldură care au cuprins Asia de Sud în mai și iunie 2022, Jacobabad, Pakistan, a înregistrat o temperatură maximă a bulbului umed de 33,6 C (92,5 F), iar Delhi a depășit-o – aproape de limita superioară teoretică a adaptabilității umane la căldura umedă.

Oamenii de știință indică adesea un studiu publicat în 2010 care a estimat că o temperatură a bulbului umed de 35 C – egală cu 95 F la 100 % umiditate sau 115 F la 50 % umiditate – ar fi limita superioară de siguranță, dincolo de care corpul uman nu se mai poate răci prin evaporarea transpirației de la suprafața corpului pentru a menține o temperatură centrală stabilă.

Abia recent această limită a fost testată pe oameni în laborator. Rezultatele acestor teste arată un motiv și mai mare de îngrijorare.

„Cât de cald este prea cald?”

Pentru a răspunde la întrebarea „cât de cald este prea cald?”, cercetătorii au adus bărbați și femei tineri și sănătoși în Laboratorul Noll de la Universitatea de Stat din Pennsylvania pentru a experimenta stresul termic într-un mediu controlat.

Aceste experimente oferă o perspectivă asupra combinațiilor de temperatură și umiditate care încep să devină dăunătoare chiar și pentru cei mai sănătoși oameni.

Fiecare participant a înghițit o mică pastilă de telemetrie, care i-a monitorizat temperatura corpului sau temperatura centrală în profunzime. Apoi au stat într-o cameră ambientală, mișcându-se doar atât cât să simuleze activitățile minime ale vieții de zi cu zi, cum ar fi gătitul și mâncatul. Cercetătorii au crescut încet fie temperatura din cameră, fie umiditatea și au monitorizat momentul în care temperatura centrală a subiectului a început să crească.

Acea combinație de temperatură și umiditate prin care temperatura centrală a persoanei începe să crească se numește „limita critică de mediu”.

Sub aceste limite, organismul este capabil să mențină o temperatură centrală relativ stabilă în timp. Peste aceste limite, temperatura centrală crește în mod continuu, iar riscul de boli legate de căldură în cazul expunerilor prelungite este crescut.

Atunci când organismul se supraîncălzește, inima trebuie să lucreze mai mult pentru a pompa fluxul de sânge către piele pentru a disipa căldura, iar atunci când, de asemenea, transpiri, acest lucru diminuează fluidele corporale. În cel mai grav caz, expunerea prelungită poate duce la un accident vascular cerebral provocat de căldură, o problemă care pune viața în pericol și care necesită o răcire imediată și rapidă și tratament medical.

Studiile pe bărbați și femei tineri și sănătoși arată că această limită superioară a mediului este chiar mai mică decât teoretica temperatură de 35 C. Este mai degrabă o temperatură a bulbului umed de 31 C (88 F). Aceasta ar echivala cu 31 C la o umiditate de 100% sau 38 C (100 F) la o umiditate de 60%.

Similar cu graficul indicelui de căldură al Serviciului Național de Meteorologie, acest grafic traduce combinațiile de temperatură a aerului și umiditate relativă în limite critice de mediu, peste care temperatura corpului crește. Granița dintre zonele galbenă și roșie reprezintă limita critică medie de mediu pentru bărbații și femeile tinere cu activitate minimă.

Mediile uscate vs. cele umede

Actualele valuri de căldură din întreaga lume se apropie, dacă nu chiar depășesc, aceste limite.

În mediile calde și uscate, limitele critice de mediu nu sunt definite de temperaturile umede, deoarece aproape toată transpirația produsă de corp se evaporă, ceea ce răcește corpul. Cu toate acestea, cantitatea de transpirație pe care oamenii o pot transpira elimina este limitată și, de asemenea, câștigăm mai multă căldură din cauza temperaturilor mai ridicate ale aerului.

Aceste limite se bazează exclusiv pe împiedicarea creșterii excesive a temperaturii corpului. Chiar și temperaturile mai scăzute și umiditatea pot pune presiune asupra inimii și a altor sisteme ale corpului.

Și, deși eclipsarea acestor limite nu prezintă neapărat cel mai rău scenariu, expunerea prelungită poate deveni cumplită pentru populațiile vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă și cele cu boli cronice.

„Obiectivul nostru experimental s-a îndreptat acum către testarea bărbaților și femeilor în vârstă, deoarece chiar și îmbătrânirea sănătoasă îi face pe oameni mai puțin toleranți la căldură. Adăugând prevalența crescută a bolilor de inimă, a problemelor respiratorii și a altor probleme de sănătate, precum și a anumitor medicamente, îi poate expune pe aceștia la un risc și mai mare de vătămare. Persoanele cu vârsta de peste 65 de ani reprezintă aproximativ 80-90 la sută din victimele valurilor de căldură”, spun cercetătorii.

Schimbările climatice nu sunt doar o problemă pentru viitor

Un studiu recent, axat pe stresul provocat de căldură în Africa, a constatat că, în viitor, climatul nu va fi favorabil nici măcar utilizării sistemelor de răcire cu costuri reduse, cum ar fi „răcitoarele de mlaștină”, pe măsură ce zonele tropicale și de coastă ale Africii devin mai umede.

Aceste dispozitive, care necesită mult mai puțină energie decât aparatele de aer condiționat, utilizează un ventilator pentru a recircula aerul pe un strat umed și rece pentru a reduce temperatura aerului, dar devin ineficiente la temperaturi ridicate ale bulbului umed de peste 21 C (70 F).

În concluzie, dovezile continuă să se adune, demonstrând că schimbările climatice nu sunt doar o problemă pentru viitor. Este o problemă cu care omenirea se confruntă în prezent și pe care trebuie să o abordeze direct.

W. Larry Kenney, profesor de fiziologie, kinesiologie și performanță umană, Penn State; Daniel Vecellio, geograf-climatolog și bursier postdoctoral, Penn State; Rachel Cottle, doctorandă în fiziologia exercițiului, Penn State, și S. Tony Wolf, cercetător postdoctoral în kinesiologie, Penn State.