Psiholog Drd. Liliana Luca:”Sindromul Mobbing”
Hărțuirea morală la locul de muncă se manifestă prin strategii repetate de marginalizare, intimidare, umilire și manipulare psihologică a unui angajat țintă de către o persoană sau un grup de indivizi în mediul de lucru şi într-un cadru organizațional.
Cum se exprimă mobbing-ul?
„Sindromul Mobbing” înseamnă orice comportament abuziv repetat care se manifestă prin cuvinte, fapte, mesaje scrise și care poate afecta personalitatea, demnitatea, integritatea fizică sau mentală a unei persoane, îi pune în pericol locul de muncă sau poate perturba rezultatele muncii, poate conduce la
formarea unui mediu de lucru ostil, umilitor și discriminator și duce adesea la epuizarea completă (sindromul Burn-out) a acesteia pentru a o determina să demisioneze.
Hărțuirea morală se exprimă în principal prin izolarea individului de grup. În esență, este o formă de violență în doze mici, greu detectabilă dar distructivă prin forța dată de caracterul repetitiv. De cele mai multe ori „ținta” nu înțelege ce i se întâmplă și atribuie acțiunile rău intenționate ale colegilor propriului său comportament.
În plus, persoana se poate confrunta brusc cu sarcini pe care nu le poate îndeplini, fie pentru că îi depășesc abilitățile sau atribuțiile, fie pentru că sunt imposibil de realizat în timp util. De asemenea, poate fi transferata în alt departament, criticată nefondat pentru lipsa performanței sau îi sunt ignorate eficiența sau realizările.
De cele mai multe ori, victimele mobbing-ului tind să nege aceste trăiri, să nu vorbească despre experiența lor nici măcar cu membrii familiei, se simt confuze, umilite și cred că pot fi considerate responsabile pentru situație.
Este esențial ca individul aflat ín această ipostază să mențină contactele sociale, interesele și activitățile anterioare, astfel încât să se poată comuta de la gândurile obsesive, să evite auto-marginalizarea, să îşi regăsească echilibrul emoțional şi să îşi reabiliteze statutul profesional.
De ce hărțuiește cineva? De obicei, există emoții „ascunse” în spatele acestor comportamente. Contradicțiile interioare ale „Făptuitorului” ar putea fi o explicație şi nu o alinare pentru rănirea semenilor săi, capabili să simtă durerea.
Hărțuirea morală nu privește doar consecințele psihologice şi somatice ale celor în cauză, implică și atitudinea noastră față de problemă, despre bine și rău, despre ceea ce este acceptabil sau inacceptabil în societatea noastră, despre empatie, simț civic și despre ceea ce refuzăm să vedem.
Desigur, suferința morală este complet subiectivă și tocmai aceasta este problema în instanțele de judecată.
Drumul către respectul real și valoarea diversității necesită mult mai mult efort. În fața unor astfel de situații, să ne reamintim vorbele părinților: „Cu cât un comportament rămâne fără răspuns, cu atât este mai greu să îl oprești”.
