Despre o tulburare psihică rară, care apare mai frecvent la bărbați: piromania
Piromania este una dintre tulburările de control al impulsurilor și se caracterizează prin nevoia/impulsul de a porni focuri, de a da foc diferitelor obiecte. Acest impuls presupune pornirea incendiilor în mod deliberat și cu scop pentru individ și este acompaniat de o tensiune emoțională ridicată înainte de comiterea faptei, urmată de gratificare și satisfacerea impulsului imediat după pornirea focului.
Scopul incendiului nu este legat de vreun câștig financiar, din răzbunare sau furie. Focul este pornit în mod deliberat, excluzând motivele financiare, sociale, politice. Piromania, o tulburare psihică rară, presupune planificare și un întreg ritual.
Piromania se diagnostichează doar dacă individul a produs mai mult de un incendiu, excluzând motivele financiare sau de ștergere a urmelor unei crime. Această tulburare apare mai frecvent la bărbați, mai ales la cei cu deprinderi sociale slab dezvoltate și probleme de învățare. Piromanii au adesea abilități scăzute de învățare, de socializare și de adaptare la diverse situații din mediu. Descoperită din copilărie, această tulburare se îmbunătățește, dar un adult netratat are puține șanse de reabilitare. Adolescenții se folosesc de foc de multe ori pentru a atrage atenția autorităților sau a părinților. O parte din aceștia au fost acuzați în trecut și de alte acte de vandalism și comportamente antisociale. Fascinația, atracția și curiozitatea față de foc, față de alarmele de incendiu, se recunosc în trăsăturile piromaniei. Individului îi face plăcere să privească flăcările, simte anxietate înaintea pornirii incendiului, urmată de eliberare și relaxare după.
Teoria biologică presupune existența unor concentrații scăzute ale acidului 5-hidroxiindolacetic (un catabolit al serotoninei) și metal-hidroxifenil-glicolului (un catabolit al norepinefrinei), găsit în LCR, fiind o dovadă a implicării sistemelor serotonergice și non-adrenergice în favorizarea producerii acestui comportament, ca parte integrantă din spectrul mult mai larg al tulburărilor afective. Persoanele cu astfel de comportamente piromanice pot face pregătiri minuțioase înainte de provocarea unui incendiu, fiind indiferente la consecințele cauzate privind viețile puse în pericol sau eventualele pagube materiale prin distrugerea proprietăților.
Într-o analiză a criteriilor DSM V, publicată în Oxford Academic (2018) de Cristina Amoretti de la Universitatea din Genova, Italia, se examinează conceptele unor tulburări psihice individuale și arată că aceste criterii de diagnostic se află în conflict cu definirea conceptului de diagnostic, luând ca studii de caz tulburarea de piromanie și tulburarea de personalitate narcisistică. Punctul principal de vedere exprimat este că o cerință de disfuncție inexplicabilă și nefuncțională este inclusă în definiția generală, fiind în același timp încălcată sistematic de criteriile de diagnosticare ale tulburărilor psihice specifice, existând astfel o eroare logică.
Tratamentul în piromanie, pe lângă medicație, a fost orientat către psihoterapie cognitivă, de conștientizare, fără însă să fie înregistrate rezultate notabile. Pacienții necesită supervizare atentă din cauza comportamentului repetitiv de incendiere și a pericolului consecutiv pentru alte persoane din jur.
Conf. univ. dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru
