Ce ne învață istoria despre caniculă. Adaptările care i-au ajutat pe oameni să facă față căldurii timp de mii de ani

Tot mai multe valuri de căldură readuc în atenție obiceiuri considerate până nu demult specifice doar unor regiuni ale lumii. În 2023, în timpul unei veri marcate de temperaturi extreme și secetă, ministrul german al Sănătății de la acea vreme, Karl Lauterbach, a propus introducerea siestei în Germania, după modelul Spaniei. Potrivit acestuia, o pauză mai lungă la prânz ar putea avea beneficii medicale pentru numeroase categorii profesionale expuse la temperaturi ridicate.

Propunerea a relansat discuția despre modul în care diferite culturi și-au adaptat stilul de viață pentru a face față căldurii.

Hainele au avut un rol esențial în adaptarea organismului la căldură

Oamenii trăiesc în unele dintre cele mai diverse climate de pe planetă, iar felul în care se îmbracă a reprezentat una dintre cele mai importante adaptări la mediul înconjurător.

În regiunile deșertice, precum Sahara sau Peninsula Arabică, populațiile tuarege și beduine au purtat timp de secole haine foarte largi din lână. Deși poate părea paradoxal, aceste veșminte nu încălzeau organismul, ci creau un strat de aer între piele și material, favorizând circulația aerului și reducând efectele radiațiilor solare.

Un studiu publicat în revista Nature în 1980 a arătat că diferențele dintre hainele albe și cele negre sunt mai mici decât se credea. La beduinii expuși la soarele deșertului, cantitatea de căldură care ajungea efectiv la piele era similară, deoarece energia suplimentară absorbită de hainele negre era disipată înainte de a încălzi corpul.

Climatul umed a dus la soluții complet diferite

În Asia de Sud, Asia de Sud-Est, Australia sau America de Sud, unde temperaturile ridicate sunt însoțite de umiditate mare, adaptările au fost diferite.

În aceste regiuni, transpirația se evaporă mai greu, ceea ce face dificilă răcirea organismului. Din acest motiv, populațiile locale au preferat haine din bumbac, in, mătase sau alte fibre naturale ușoare, care permit evaporarea transpirației și favorizează termoreglarea.

Arhitectura tradițională folosea răcirea naturală a locuințelor

Adaptarea la căldură nu s-a limitat la îmbrăcăminte. În numeroase regiuni din Orientul Mijlociu și nordul Africii au fost construite, cu secole în urmă, așa-numitele „turnuri ale vântului” (badghir), structuri înalte care funcționau ca sisteme naturale de ventilație.

Aceste construcții permiteau circulația aerului prin clădiri și răcirea încăperilor fără consum de energie, folosind diferențele de presiune și apa din canalele subterane.

Astăzi, aceste soluții sunt considerate exemple de răcire pasivă și sunt din nou analizate de specialiști în arhitectură și eficiență energetică.

Cercetătorii spun că nu există o singură rețetă pentru adaptarea la căldură

Potrivit studiilor din antropologie, ecologie și medicină, fiecare cultură și-a dezvoltat propriile strategii în funcție de climă, resursele disponibile, condițiile sociale și tradițiile locale.

Specialiștii atrag atenția că nu poate fi stabilită o legătură directă între un anumit obicei și temperaturile ridicate. De exemplu, tipul hainelor purtate poate depinde nu doar de climă, ci și de materiile prime disponibile, credințele religioase sau nivelul de dezvoltare economică.

Unele cercetări sugerează inclusiv că lipsa apei ar putea influența comportamente sociale și economice, însă autorii acestor studii avertizează că astfel de asocieri trebuie interpretate cu prudență, deoarece pot exista numeroși alți factori care explică diferențele observate.

Adaptările tradiționale nu mai sunt suficiente în fața schimbărilor climatice

Deși experiența acumulată de diferite populații oferă lecții importante despre conviețuirea cu temperaturile ridicate, numeroși cercetători consideră că aceste soluții nu pot înlocui măsurile moderne de protecție împotriva căldurii extreme.

Jurnalistul Jeff Goodell, specializat în schimbări climatice, compară situația actuală cu cea a actorilor din perioada filmelor mute care trebuie, dintr-o dată, să joace în filme sonore: oamenii cunosc regulile după care au trăit timp de milenii, însă acestea nu mai sunt întotdeauna suficiente într-o lume care se încălzește rapid.

Estimările recente arată că temperaturile extreme provoacă, în medie, aproximativ 546.000 de decese anual la nivel mondial, dintre care circa 175.000 sunt înregistrate în Europa. În aceste condiții, specialiștii consideră că, pe lângă adaptările culturale și comportamentale, sunt necesare soluții moderne, infrastructură adaptată și măsuri de sănătate publică pentru protejarea populației.