Creierul nostru nu este programat să respecte rezoluțiile de Anul Nou. Ce putem face în acest sens

Anul nou, rezoluții noi. Este din nou momentul acela. Un sondaj recent arată că aproape 58% din populația Regatului Unit a intenționat să ia o rezoluție de Anul Nou în 2023, ceea ce înseamnă aproximativ 30 de milioane de adulți. Mai mult de un sfert dintre aceste rezoluții se vor referi la a face mai mulți bani, la îmbunătățirea personală și la pierderea în greutate.

Dar oare vom reuși? Din păcate, un studiu realizat de aplicația Strava, care urmărește exercițiile fizice ale oamenilor, pe baza a peste 800 de milioane de activități, prevede că majoritatea acestor rezoluții vor fi abandonate până pe 19 ianuarie.

Unul dintre principalele motive pentru care promisiunile eșuează înainte de sfârșitul lunii ianuarie este faptul că sunt vagi. Ele se concentrează pe calități incomensurabile, cum ar fi să fii mai sănătos, mai fericit (fără a defini ce înseamnă asta) sau să câștigi mai mulți bani (fără a veni cu o sumă sau un plan).

Obiectivele vagi nu ne oferă o direcție suficientă. Dacă nu știm exact încotro ne îndreptăm, este dificil să știm ce cale să urmăm. Este imposibil să știm cât de departe trebuie să mergem pentru a ajunge la destinație, ce bariere va trebui să depășim și cum să ne pregătim pentru ele.

De asemenea, de multe ori ne stabilim obiective de neatins pentru că vrem să ne provocăm. Există un paradox inerent – numit „paradoxul efortului” – în ceea ce privește cât de mult iubește creierul nostru ideea de efort, în timp ce, în realitate, îl găsește inconfortabil.

Vrem să credem că ne vom simți mai împliniți dacă ne provocăm să atingem un obiectiv dificil.

Un alt motiv pentru acest lucru este faptul că experimentăm o deconectare de sinele nostru viitor – suntem înclinați spre prezent. Asta înseamnă că ne este greu să ne imaginăm tipul de dificultăți cu care se vor confrunta viitorii noștri sine în încercarea de a atinge aceste rezoluții.

Ne gândim la punctul final pe care ni-l dorim acum, în prezent, dar nu și la procesul sau călătoria pentru a ajunge acolo. Cu o astfel de concentrare îngustă, este ușor să vizualizăm acest punct final ca fiind mai aproape decât este atunci când începem să lucrăm pentru el.

Creierul leneș

Pentru a naviga în lume, ne formăm scurtături mentale – creând obiceiuri. Atunci când aceste scurtături cognitive au fost instalate, creierului nostru îi este mai ușor să acționeze fără prea mult efort sau control conștient.

Cu cât avem aceste obiceiuri de mai mult timp, cu atât sunt mai adânc înrădăcinate scurtăturile cognitive din spatele lor.

De exemplu, este posibil să ne întindem fără să ne gândim la pachetul de biscuiți atunci când ne așezăm seara în fața televizorului – devine o rutină. Sau apăsăm butonul de snooze atunci când sună alarma dimineața.

Creierul nostru este leneș și dorește să minimizeze sarcina cognitivă – ceea ce înseamnă că repetăm ceea ce găsim plăcut, mai degrabă decât să luăm în considerare multe opțiuni diferite și noi, care pot fi mai mult sau mai puțin plăcute.

Este pur și simplu mai ușor să luăm aceste scurtături care nu oferă prea multă rezistență sau disconfort. Acestea fiind spuse, unii oameni se bazează mai mult pe obiceiuri decât alții și s-ar putea să le fie mai greu să renunțe la ele.

Totuși, pentru a ne îndeplini rezoluțiile, trebuie adesea să schimbăm aceste obiceiuri adânc înrădăcinate și să modificăm căile neuronale responsabile. Dar, pe măsură ce creierul nostru rezistă la acest disconfort, suntem tentați să ne întoarcem într-un loc mai confortabil. Acesta este un motiv pentru care renunțăm la rezoluțiile noastre.

Un aspect al acestei situații este cunoscut sub numele de prejudecata status quo-ului. Este mai probabil să rămânem cu status quo-ul – mentalitățile noastre existente – decât să persistăm în schimbarea acestor obiceiuri, care necesită timp și efort.

Cu cât ne concentrăm mai mult asupra obiectivului decât asupra pașilor incrementali necesari pentru atingerea acestuia, cu atât este mai probabil să ne fie greu să ne schimbăm mentalitatea și să creăm obiceiurile necesare pentru a-l atinge.

Devine un cerc vicios, deoarece cu cât suntem mai stresați din cauza unui lucru, cu atât este mai probabil să ne întoarcem într-un loc de confort, cu scurtăturile noastre cognitive.

Atunci când ne angajăm într-un comportament obișnuit, zonele din spatele creierului, care au legătură cu comportamentul automat, sunt de obicei angajate. Dar pentru a ne modifica în mod activ căile neuronale, îndepărtându-ne de o astfel de activare, trebuie să angajăm mai multe zone ale creierului – inclusiv cortexul prefrontal, care este implicat în sarcini cognitive extrem de complexe, spun specialiștii consultați de sciencealet.com.

Un studiu care utilizează neuro-imagistica a arătat că modificarea comportamentului nostru implică o comunicare încrucișată coordonată între mai multe regiuni ale creierului, inclusiv o comunicare rapidă între două zone specifice din cortexul prefrontal și o altă structură din apropiere, numită câmpul frontal al ochilor, o zonă implicată în controlul mișcărilor oculare și în conștientizarea vizuală. Acest lucru este extrem de solicitant din punct de vedere cognitiv pentru creierul nostru și, prin urmare, încercăm să îl evităm.

Abordări mai bune

Schimbarea obiceiurilor presupune să fim conștienți de tiparele de comportament pe care le-am învățat de-a lungul anilor și să știm cât de dificil este să le schimbăm.

Iar acest lucru este imposibil dacă ești orbit de viziuni ale unui tu nou, perfect. Dar pentru a reuși să te schimbi, trebuie să te cunoști pe tine însuți, cel adevărat.

De asemenea, este util să vă stabiliți obiective clare și realizabile – cum ar fi să dedicați o oră în plus pe săptămână hobby-ului dumneavoastră preferat sau să interziceți biscuiții doar seara, înlocuindu-i poate cu un ceai bun, din plante.

Mai mult, trebuie să apreciem și să sărbătorim procesul de realizare a obiectivelor noastre. Mulți dintre noi sunt mai înclinați să se concentreze asupra aspectelor negative ale experienței, ceea ce duce la stres și anxietate. Dar emoțiile negative cer mai multă atenție – acest lucru se numește prejudecată de negativitate.

Și cu cât ne concentrăm mai mult asupra lucrurilor negative din viața noastră și asupra aspectelor negative despre noi înșine, cu atât este mai probabil să ne simțim mai abătut, ratând în același timp lucrurile pozitive.

Cu cât ne concentrăm mai mult asupra aspectelor pozitive despre noi înșine, cu atât este mai probabil să ne putem schimba mentalitatea.

Așadar, dacă doriți să vă schimbați, acceptați-vă așa cum sunteți – și înțelegeți de ce. Deși, dacă faci asta, s-ar putea chiar să descoperi că preferi să rămâi la motto-ul „un an nou, același vechi eu”. Nu este nimic rău în asta.