Dr. Vlad Adrian Pădurean: „Dacă sunteți amițioși, sigur ajungeți unde doriți”

Dr. Vlad Adrian Pădurean: „Dacă sunteți amițioși, sigur ajungeți unde doriți”

Medic rezident în anul II la Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, specializarea Neurochirurgie, dr. Vlad Adrian Pădurean spune că este foarte important să cunoașteți oamenii din secția în care doriți să lucrați și să vă obișnuiți cu atmosfera.

„Eu am intrat în facultate cu gândul că voi face neurochirurgie. Știu, majoritatea consideră asta un lucru bun. Dar faptul că știi din start ce vrei să faci, te poate și încurca, fiindcă te orbește față de celelalte oportunități care apar în drum. Mi-am dorit neurochirurgie, pe de-o parte, fiindcă știam că nu mă voi plictisi niciodată văzând creierul și felurile infinite (și încă nedescoperite) în care acesta lucrează și reacționează. Pe de altă parte, eram sigur că îmi doresc ceva chirurgical, ceva care să îmi aducă satisfacții palpabile și cuantificabile.

Norocul a făcut să dau peste „cercul de neuro” (Cercul Studențesc de Neurochirurgie și Neurologie), de care nu știam până atunci și de care m-am atașat foarte mult. Participările săptămânale la cerc au avut rolul major de a mă acomoda cu domeniul neurochirurgiei, față de care eram timid la început. Un alt factor esențial a fost SSCR-ul, la ale cărui ateliere de chirurgie am participat cât de des am putut. Aceasta a făcut o diferență semnificativă când am intrat în rezidențiat cu anumite gesturi deja consolidate.

Însă aș minți dacă aș lăsa aici doar lucrurile care au funcționat, care „mi-au ieșit” și care m-au ajutat în final. Am încercat să fiu și voluntar SMURD, dar nu mi-a ieșit. Apoi la ambulanță, unde la fel, nu am reușit. Am fost trist, dar mi-a trecut. Aș fi vrut să merg în străinătate în stagii ERASMUS, dar asumându-mi poziția de coordonator al cercului de neuro, nu am mai putut face asta. Recunosc, am vrut să renunț de mai multe ori la medicină, dar acum ca medic, mă bucur că nu am făcut-o. Nu căutați o rețetă pentru succes, ci mai degrabă mergeți acolo unde vă spune instinctul, unde știți cu adevărat că nu veți da greș.

Este foarte important să cunoașteți oamenii din secția în care doriți să lucrați și să vă obișnuiți cu atmosfera, dar vă rog să nu vă pierdeți viața de student în gărzi, fiindcă vă vor ieși gărzile pe urechi odată ajunși rezidenți. Da, pentru o carieră chirurgicală, e important să fii îndemânatic, să te descurci în sală, dar asta se mai și învață pe parcurs. Însă, dacă îți lipsește compasiunea pentru pacienți de la bun început, din păcate, nu știu de unde o mai puteți culege.

Neurochirurgia pentru mine, până acum, înseamnă bucuria enormă a pacientului care îți mulțumește că l-ai îngrijit și care revine peste mai mult timp cu un telefon sau cu un mesaj cu urări de bine. În același timp, neurochirurgia mai înseamnă acele vești pe care ți-ai fi dorit cu tot dinadinsul să nu fi nevoit să le dai și acele cuvinte greu de spus care arată cât de neputincios și dezarmat ești în fața bolii.

Rețineți faptul că puteți face ceea ce nici nu v-ați fi imaginat, iar dacă sunteți amițioși, sigur ajungeți unde doriți. Dar vă rog să nu vă decideți viitorul doar pe baza unei ambiții de sine stătătoare. Dacă această amibiție nu este însoțită de compasiune și o veritabilă înclinare spre un domeniu, atunci reanalizați-vă opțiunile, pentru binele vostru”, a scris dr. Vlad Adrian Pădurean pe pagina Federaţiei Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din România, la rubrica „Young Doctors of Romania”.

Ecaterina Dinescu

Ecaterina Dinescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: